Ma rog pentru el, si pentru ca bunul Dumnezeu sa-i ajute in necazul sau.

In Ioan 16:23-24, Domnul Isus ne indeamna ca in numele Lui sa cerem Tatalui Ceresc si vom primi. Atat de mare adevar este spus aici incat ma intreb: cum de nu pot unii sa vada si sa simta ca bunul Dumnezeu ne-a fost, ne este si ne va fi intotdeauna sprijinitorul nostru, caci toti am avut parte de marea lui milostenie si iubire pe care ne-o poarta.

M-a cuprins o atat de mare dragoste de Cuvant, incat si noaptea citesc sa inteleg si intelegand sa aplic in viata aceasta scurta, care ne-a fost daruita de bunul Dumnezeu, toate sau aproape toate, caci nu pot fi perfect intr-o lume imperfecta si nici curat intr-o lume atat de murdara. Dar ma rog cu sufletul plangand bunului Dumnezeu sa-mi dea puterea de a razbate, puterea credintei sa imi fie marita si ajutata de acum si pana ma voi sfarsi. Nu mai vad acum ca si inainte, ca durerile, bolile, necazurile si saracia in care ma zbat, nu mai cred ca Domnul mi le-a dat, ci rautatile, greselile si necredinta mea mi le-au adus in viata. Eu sunt cel care am gresit fata de Cel ce m-a creat, nu I-am cerut ajutorul ce numai El putea sa mi-l dea, am muncit pe branci pentru a aduna avere aici pe pamant, de care acum nu mai am parte, in schimb ar fi trebuit sa ma ingrijesc de adunarea averii celei nepieritoare. Rog acum pe bunul Dumnezeu sa-mi ierte greselile pe care le faceam atunci cand nu Il cunosteam si am credinta ca ma va ajuta in lupta pe care o duc impotriva a tot ceea este rau. 

 M. M. -Penitenciarul Colibasi